In lipsa ta

Macar a ramas cerul albastru si zapada rece.
Florile de la colt miros la fel ca ieri.
Si totul pare sa-si aiba cursul firesc,
in lipsa ta.

Macar e aerul curat si galbenul este galben.
Soarele e acelasi soare ca si ieri. Oare cati de “te iubesc” a auzit azi Soarele?
Si totul e la fel,
in lipsa ta.

Eu, ma simt schimbat. Ametesc mai des si am si mai putina pofta de mancare.
Lipsa calcului din organism e vizibila in fiecare dimineata.
Si mi s-au accentuat firisoarele din coltul ochilor. S-au adancit ca niste ape statatoare.
Dar muzica, dansul, dragostea, boala, vinul si tigarile
sunt toate la fel,
in lipsa ta.

Clipiri tarzii

Draga Younes,
in drumul meu spre tine, cerurile se topesc.

Parfumul minciunilor tale n-a fost niciodata mai pregnant.

Ultimele cinci minute impreuna,
vor purta mereu misterul nedescoperit al fericirii.
Cand ne mintim, ce ne spunem de fapt?
Carui zeu pagan, ne inchinam cuvintele, minutele, secundele?

In drumul meu spre tine, singurele obstacole existente
sunt orgoliile noastre prostesti si un telefon care nu suna.

Draga Younes,
in drumul meu spre tine, cerurile se topesc.

Exercitiu de rezistenta

Intr-un exercitiu de rezistenta

se penetreaza sufletul cu un cutit mare de bucatarie,

sfartecand pana-n adancuri

si se alege cea mai proaspata deziluzie;

Se verifica la microscop

daca VSH-ul, RDV-ul si HEM-ul

au depasit cu mult limitele permise.

Se culca deziluzia intr-o scrumiera de sticla,

astfel incat capetele sa-i fie frumos creponate

si se strapunge incet cu o tigara aprinsa.

Si se strapunge.

Incet.

Incet.

Incet.

Se repeta miscarea pana capata un aspect morbid.

Dupa gust, se asezoneaza cu cele mai frumoase minciuni din lume.

Straluceste

Viata,

praf infintezimal de amor,

iesi din cele mai adanci strafunduri ale mele,

prin pori, prin piele si prin oase.

Iesi si straluceste, farama de viata sfanta,

speranta tanara;

Straluceste!

Absorbtie

Cand deschizi ochii  sa absorbi lumina,

draga Younes,

fiecare centimetru al timpului nostru se transforma in bucati de sticla pictata.

Lumea mea cu tine e un vitraliu.

Si fiecare gand un basm. Un basm contemporan,

in care ne cunoastem in club, bem, ne spunem minciuni sau jumatati de adevar

Si ne-ntregim descoperirea in paturi albe.

sau albastre, negre, ce conteaza?

La mine sau la tine, e acelasi lucru,

Telepatic,

imi oferi spre degustare,

 forma lichida a secundelor de pe buzele tale.

Scortisoara nu a mirosit niciodata atat de bine pe pielea cuiva.

Odihna

Mi-am culcat ochii obositi pe caldul toropitor al buzelor tale.

Nestatornic,

chipul tau pare o poezie doldora de presiune.

Si toate cuvintele rostite, nu-s decat nimicuri.

Caci aritmia mea, dulcea si grabita mea aritmie

Isi gasea moartea senina, pe notele parfumului tau.

Mi-am culcat ochii obositi pe siroitoarele tale tample.

Si-am simtit rauri de sange, misunand in suporturi de marmura.

Caci, limitele lumii mele

sunt cuprinse in ovalul perfect ce incadreaza chipul tau.

Maini singuratice

Plimba-ti mainile singuratice,

De-a lungul coloanei mele.

Daca ai sa pleci, ce-am sa fac cu tot ce simt pentru tine?

Unde pun toate visele, toate gesturile

Si toate amintirile?

In ce colt al mintii mele sa le ascund,  acoperite de golul absentei tale?

De s-ar putea recicla sentimentele!

Sa-ti arunci iluziile, fanteziile

si toate desertaciunile la groapa de gunoi.

Sa te descotorosesti de tot ca de o haina veche si murdara.

Pe care n-o dai altora, ci o transformi in ceva nou

in ceva curat, nenascut, netrait.

De s-ar putea recicla sentimentele!

Ti-ai putea vedea reflectia in razele de soare tomnatice si-n fiecare frunza

ce a cazut in lipsa ta.

Plimba-ti mainile singuratice,

de-a lungul coloanei mele.

Din doi, cand unul pleaca, cel care ramane

e acela slab.