Odihna

Mi-am culcat ochii obositi pe caldul toropitor al buzelor tale.

Nestatornic,

chipul tau pare o poezie doldora de presiune.

Si toate cuvintele rostite, nu-s decat nimicuri.

Caci aritmia mea, dulcea si grabita mea aritmie

Isi gasea moartea senina, pe notele parfumului tau.

Mi-am culcat ochii obositi pe siroitoarele tale tample.

Si-am simtit rauri de sange, misunand in suporturi de marmura.

Caci, limitele lumii mele

sunt cuprinse in ovalul perfect ce incadreaza chipul tau.

Maini singuratice

Plimba-ti mainile singuratice,

De-a lungul coloanei mele.

Daca ai sa pleci, ce-am sa fac cu tot ce simt pentru tine?

Unde pun toate visele, toate gesturile

Si toate amintirile?

In ce colt al mintii mele sa le ascund,  acoperite de golul absentei tale?

De s-ar putea recicla sentimentele!

Sa-ti arunci iluziile, fanteziile

si toate desertaciunile la groapa de gunoi.

Sa te descotorosesti de tot ca de o haina veche si murdara.

Pe care n-o dai altora, ci o transformi in ceva nou

in ceva curat, nenascut, netrait.

De s-ar putea recicla sentimentele!

Ti-ai putea vedea reflectia in razele de soare tomnatice si-n fiecare frunza

ce a cazut in lipsa ta.

Plimba-ti mainile singuratice,

de-a lungul coloanei mele.

Din doi, cand unul pleaca, cel care ramane

e acela slab.

Ecoic/a

Ti-am muscat urechea, pentru a-ti inghiti auzul.

M-am dezbracat de suflet si te-am invelit cu el,

 plimbandu-mi-te prin fata ochilor

ca pe lumina cea dintai.

Ti-am rostogolit auzul de-a lungul limbii mele

si-a gurii mele mari si bolnave.

Rostit de tine, numele tau

avea gust cald, ca o mancare, prafuita, ca o promisiune de fericire,

ca un zgomot de ambulanta grabita.

Ti-am muscat urechea, pentru a-ti inghiti auzul,

pentru a te sti parte din mine.