joi, martie 21, 2013

Metafizica dansului nuptial



In prima dimineata in care o sa te intalnesc,
intamplator,
asa cum se intampla in toate  blockbuster-ele americane.
Am sa alerg pana acasa in fata oglinzii din baie si-am sa-mi fardez ochii.
Unul cu verde si altul cu albastru.
Si-am sa ma intorc la tine, glont, drept ca o statuie sa-ti privesc fricile.

In cea de-a doua dimineata in care o sa te intalnesc,
mai putin intamplatoarea ca prima,
dar la fel de siropoasa.
Am sa renunt la haine si-am sa execut, frenetic, plie-uri in fata ta.
Trecatorii se vor opri sa-mi priveasca vanataile si schimonoseala.
Vor crede ca suntem impreuna si vor rade de noi.
Ca de niste esuati de la circ.

In a treia dimineata in care o sa te intalnesc,
si mai putin intamplator.
In acelasi loc, la aceeasi ora.
Voi aduce cu mine doua cutii de vopsea galbena.
Voi trasa cu o linie intrerupta drumul catre casa mea, direct in asternuturi.
Si acolo, te voi astepta, asa cum nu am facut-o niciodata.

Sincer.

luni, martie 18, 2013

De dimineata



Pollock-ian, asta ar fi cuvantul cel mai potrivit, pentru a descrie diminetile cu tine.
Diminetile in care gospodinile insira pe culme prosoape albe,
roz, galbene, multicolore, innecate in balsam cu miros de lavanda.
Dimineti in care soarele se strecoara pe fereastra noastra
si se baga intre noi in pat.
Diminetile in care ni se ard cearceafurile de atat dor.
Si noi lenevim printre cercuri de cafea, scrum de tigara si resturi de chips-uri.
Filmul inca ruleaza, dar in cap ne suna hipstereala aia de Crystal Castles cu a lor Affection cu tot.
Si da, tot pollock-iane as numi, fiecare moment in care te dedai idioteniilor de la tv,
Cand imiti cu accentul tau pe jumatate moldovenesc, fiecare crainic in parte.
Viata poate fi un vid alb, o coala neintinata, ceva nou, curat nescris.
Cu tine fiecare perceptie capata dimensiuni hiperbolice.

vineri, martie 08, 2013

De primavara



E luat inbox-ul cu asalt de tot felul de idiotenii,
care mai de care mai kitschioase, mai siropoase,
mai pline de flori, pisici, iepuri si-alte rahaturi.
„O primavara cu soare, o primavara plina de zambete,
O primavara cu draci si asa mai departe.”
Ce-mi pasa mie, cand imi tiuie-n urechi
grozavia asta de inima?
O fi de la bere, de la cuie, de la rock alternativ.
Ce-mi pasa mie cand imi tiuie-n urechi, pana-n gura,
de-ti simt prezent pe limba numele,
idiotenia asta de inima?
Toate se rezolva cu delete all, cu un ignore sau unsubscribe.
Dar idiotenia asta de muzica, nascuta din prezenta ta-n mine, cum o opresc?
Cum o fac sa taca?

luni, martie 04, 2013

Drumul pe care n-am sa-l fac niciodata



O calatorie in jurul pamantului, e o drumetie pe care nu am sa o fac niciodata.
Sunt un amant singur. Un ratat cu pretentii de eruditie.
De gusturi fine. Galanterie si snobism.

Dar,
peretii din jurul meu sunt albi. Tavanul o sa cada.
S-a instalat idiotenia asta de nostalgie-n mine,
ca un soarece intr-un pod vechi, plin de carti.
O calatorie spre inima ta, e un drum pe care n-am sa-l parcurg niciodata.


Sunt singur.
In jurul meu peretii sunt albi, tavanul o sa cada, si ceata asta laptoasa,
este doar nostalgie